|
Irina "decide să moară"
În ajunul zilei de 8 Martie, la Teatrul Dramatic "Fani Tardini", din Galați, a avut loc premiera spectacolului "Labirintul Irinei - alb", de Eugen Făt. O piesă cu femei și bărbați, despre femei și bărbați. "Sindromul Irina", sindrom universal. S-a strigat "Urâm spaima de care se-nspăimântă o femeie!".
Nici n-a vrut să se nască. După 13 luni de stare ou/făt, mâinile doctorului au fost nevoite "să intre ca să o despartă de mama ei". A ieșit cu picioarele înainte și neînțeleasă. În ochii ei mari, doctorul a văzut că "acolo era deja cineva treaz". Lumea nu i-a plăcut de la bun început. La contactul cu aerul a scos un țipăt. De durere. În apă a simțit "un profund dezgust și o mare desfătare". Nu a făcut nimic ca să iasă la suprafață. "Când a văzut că era să se înece, moașa a tras-o speriată afară și a înjurat-o." Așa a fost întâmpinată la venirea pe lume. Poate de aceea a rămas toată viața în starea aceea inițială, când "palmele văd. Ochii doar simt". Devenind...diferită.
S-a smuls cu greu din pântecele mamei, pe care a căutat-o apoi permanent, cerșindu-i dragostea. O mamă absentă. O vizitatoare. Tatăl, personaj malefic, o îngrozește chiar și după ce a murit. Oamenii din viața ei...preocupați de propriul lor drum. Indiferenți, neputincioși. Devin pentru ea personaje - grup: Femeile Născătoare, grotești, răutăcioase, ironice. Detaliile privind locul unde și-a lăsat tenișii roșii, dacă mai are credit pe telefon sau i-a mai rămas ceva în bancă, nu le satisfac. Vor să știe "Ce n-a făcut." În realitate, sunt femei obișnuite, din viața reală, care știu că dacă este umbră, "undeva e și-o lună"". Că "nu mai e timp pentru nimic pe lumea asta". Și declară în cor:"Urâm spaima de care se-nspăimântă o femeie". Veronica Păpușă, actrița care interpretează unul din personajele Femeilor Născătoare, și-a structurat cu migală propria ei uvertură, fără să disoneze cu recitalul echipei: "Suntem în visul ei, suntem cetățenii și suntem niște femei care ne naștem bărbați. Așa ne vede ea, și noi, la rândul nostru, reprezentăm femeia care tinde să nască sau cea care poate nu vrea să nască. Dar personajul meu se simte mereu tânăr, chiar și la adânci bătrâneți mă văd tot tânără și tot sunt cu gândul să nasc. Acesta este personajul meu, așa l-am simțit eu. Și, sigur, cu tristețe. Că nu mai ești tânăr și nu mai poți să naști."
În labirintul Irinei, bărbații sunt Groparii, simboluri ale masculinității și agresivității: poartă bărbi lungi, făcute din părul Irinei. Regizorul Eugen Făt ne spune că "umbrelele roșii sunt umbrelele groparilor, ale unor personaje care aduceau viața și "o viață" și prospețime". Dramaturgul Eugen Făt continuă:"Erau cei prin care curge sângele, cei din jurul nostru. Numai că ea i-a deformat în visul ei. Ei erau oameni vii, concreți..." Actorul Cristian Gheorghe, unul dintre gropari, vorbește despre acest personaj - grup:"Este o lume foarte ciudată, este lumea din capul unui om bolnav, unui om, probabil, abuzat de tată în copilărie, iar noi suntem parte din această lume ciudată, a minții ei, a creierului acestui om bolnav. Personajul meu este șeful groparilor, băieții sunt groparii și venim să luăm moarta. Moarta care, de fapt, nu murise încă, dar visul ei cu noi, coșmarul ei îi spune că va muri." În realitate, bărbații nu sunt dușmanii Irinei. Nu permit nimănui să o judece. Oricine, oricând, oriunde se poate rătăci într-un labirint. "Credeți că puteți fi fericiți? Vă închipuiți că sunteți stăpâni pe viețile voastre, nu?...Greșit! Greșit!" Și se aude un ecou al grupului:"Așteaptă și ei pomana".
Suferința Irinei nu diferă prea mult de cea a oricărei persoane. Puterea ei de a o controla este altfel. Și motivele care au generat-o. Teama o însoțește permanent, deși este conștientă că e nejustificată. Viața ei seamănă cu camera în care este internată: "fragilă, nesigură, suspendată". Visele ei își caută timp. În oglindă se vede...fluturi. "Fiecare zboară cu câte o bucată din mine și vine o clipă de disperare când nici să te sinucizi nu mai poți". După cum ne "traduce" Eugen Făt, "fluturii sunt amintirile, unele plăcute, altele neplăcute, fluturii sunt gândurile noastre, care vin sub formă de fluture în lumea în care trăim. Am lăsat liber interpretărilor, tocmai pentru că merg pe un text metafizic, nu vreau să bat nimic în cuie." Omida realității greu suportabile, își crește aripi, în semn de revoltă. Și zboară... O bucurie de-o zi.
Irina s-a închis în propria ei lume și "ochii care nu se văd, se uită de sine". De aceea, realitatea ei devine stereotipă:"A mai trecut o zi și nu-mi amintesc nimic despre mine." Asistenta articulează în alb:"Ai murit. Te naști întreg și pleci pe bucăți".
Cei din viața Irinei se simt, într-o pauză de egoism firesc și uman, responsabili de labirintul în care ea rătăcește. Astfel, Bărbatul se scuză: "Nu sunt altfel decât ceilalți. Am în mine toate slăbiciunile lor. Dar într-o altă ordine. Ți-am spart paharul cu apă. Ți-am luat copiii. M-am culcat cu tatăl tău. Am bătut-o pe mama ta. Te-am mințit chiar și când m-ai întrebat cât e ceasul. Te-am înșelat când m-ai iubit. Te-am iubit când m-ai înșelat. Te-am lăsat să mori de foame, înfruptându-mă în fața ta. Te-am lăsat să plângi în hohote și m-a pocnit un râs cu poftă. Ți-am ascuns adevărul... Iertare!". Dar Irina închide ușa. Zgomotul o deranjează. Vrea să doarmă. Singura persoană care o interesează este mama. Vizitatoarea care i-a adus flori albastre din plastc. "Numai mintea omenească poate inventa flori din plastic. Numai ea." În lumea ei albă - vis, iarnă, frig, călătorie, singurătate, și-ar fi dorit ca mama să-i fi spus pe unde s-o ia. Și, în cele din urmă o aude și pe aceasta vorbindu-i, ca unei fiice: "Iartă-mă. Mereu eram tristă. Te-am lăsat singură...Inventam munți de urcat, înalți, abrupți, îi urcam și apoi inventam alții. Așteptam ceva, dar nu știam ce. Încercam să fiu fericită." Dar simțul matern se întrerupe aici. Mai aruncă pe umerii fiicei o povară: vina. "Irina, am crezut că tu ești pentru mine acea fericire pe care-o căutam. Dar nu ești tu. Știu. Că nu ești tu."
Actrița Tamara Constantinescu, remarcabilă în acest rol complex, ne spune că "În vis, mama îi apare la fel de tânără ca și ea și chiar au o scenă în care se simt amândouă ca două fetițe, care se joacă cu zăpadă. Își imaginează că mama, a cărei căldură nu a avut-o, în sfârșit, o are, adică ea ar trebui să se comporte așa cum și-ar dori fata. În final, când apare la vârsta ei reală, se vede răceala mamei față de fiică, acesta este unul din motivele pentru care fiica a ajuns în azilul de nebuni."
În continuare, actrița spune că "a fost un rol frumos, în primul rând piesa este deosebită, spectacolul este deosebit. Ca scriitură, piesa este, de fapt, un colaj de vise, regizorul a muncit la acest colaj, este un spectacol de teatru - imagine foarte interesant și pentru noi, actorii, și cred că și pentru spectatori." Într-adevăr, spectacolul este deosebit și datorită scenografei, Gabriela Bondărescu Catargiu. Decorul rămâne același pe tot parcursul piesei. În alb și negru, ca o succesiune zi - noapte, vis - realitate, rău - bine. Un labirint. În colțul din stânga rămâne un fotoliu roșu, ocupat, pe rând, de vii, cei prin ale căror vene curge sânge. În final, fotoliul este ocupat de îngerul Irinei. Spectacolul de lumini se adaptează perfect stărilor, emoțiilor, fiecărui moment din reprezentație. Muzica a făcut, efectiv, parte din scenariu, intervenind în deplină armonie cu replicile personajelor. Acestea nu vorbesc foarte mult. Se aud gândurile lor în difuzoare.
Actorii au dat tot ce au avut mai bun în ei. Cea care i-a dat viață Irinei, Carmen Albu, nu s-a gândit dacă are afinități cu personajul interpretat, "dar, probabil că ceva... oricum, un actor trebuie să-și găsească o mică asemănare. Altfel nu poți face ceva. Nu, nu m-am gândit. Suntem limitați de aspect, de voce, oricât ne-am transforma, nu putem chiar atât, încât să nu mai semănăm cu noi."
Pentru Eugen Făt, regizorul, proiectul a fost unul "foarte, foarte greu, de care mi-a fost foarte teamă, fiindcă credeam că, probabil, nu voi avea suficient de multă putere de convingere ca să duc actorii pe drumul ăsta, însă m-am înșelat, actorii m-au urmat, chiar dacă au fost momente în care n-au înțeles nimic, însă au avut încredere în mine. Am pus în acest proiect foarte multă emoție și-am vrut să transmit foarte multă emoție și să fac un fel de teatru - film." Eugen Făt, dramaturgul, crede că "de acest "sindrom Irina" suferim cu toții, mai mult sau mai puțin și toți trecem prin el la un moment dat. Este un sindrom universal pentru că, aici includ și bărbații, cel puțin, o dată în viață, trecem prin el, nu chiar atât de profund ca Irina, nu atât de aproape de moarte, însă trecem. De trecut, trecem."
|
|
Discutii pe baza articolului de mai sus: | Nume | Opinie |
| Vladut
email protejat |
Imi place ce fel te exprimi si ,,La
multi ani de 8 Martie,, si succes !
|
Nu sta in anonimat spune-ti parerea! :
|
|
|
|
Social - 2009/03/09 -
Cu foame de ... Rembrandt
A venit și rândul artei. Laurențiu Popa, supranumit și Rembrandt de Galați, resimte din plin criza financiară după ce vechii cumpărători ai operelor de artă au rămas fără bani. Bărbatul este recunoscut în Tămăoani ca cel care aproape că l-a ajuns
...(continuare)
|
Editorial - 2009/03/09 -
Hai, noroc!
8 Martie. O zi recunoscută internațional ca fiind ziua tuturor femeilor. Dar a trecut. După dulcegăriile de ieri, parcă ar cam merge 44 de pahare. După ce ne-au adus- dacă ne-au adus- flori, parfumuri, cutii cu ciocolată și ne-am simțit prințese pent
...(continuare)
|
Eveniment - 2009/03/09 -
Punctele de trecere a frontierei:
Kilometrul 0 al lui 8 Martie
Doamnele și domnișoarele care au trecut ieri prin punctele de frontieră din Galați au primit în dar de la polițiști câte o floare. Atenția, deja tradițională în rândul oamenilor legii care păzesc granița de est a României, a fost dublată și de un
...(continuare)
|
Eveniment - 2009/03/09 -
”Strada 2009” la Galați
Aproape 200 de misiuni. Săptămână extrem de încărcată pentru jandarmii gălățeni, care au avut de îndeplinit tot felul de acțiuni, de la ordine publică, la asigurarea unor competiții sportive și intervenții în urma sesizărilor pe 112. Nici polițișt
...(continuare)
|
Tecuci - 2009/03/09 -
Cererile privind solicitarea de locuințe tip ANL sunt în continuă creștere
În vara acestui an se preconizează a se construi un nou calup de 64 locuințe. Numărul cererilor la această dată sunt cu mult peste numărul locuințelor ce vor fi realizate.
Cele 64 apartamente tip ANL de pe raza municipiului Tecuci se află pe
...(continuare)
|
Social - 2009/03/09 -
Fără alcool la serviciu!
La sfârșitul săptămânii trecute, Centrul de Prevenire Antidrog a organizat un seminar pe tema prevenirii consumului de alcool la serviciu. În cadrul întâlnirii, la care au participat reprezentanții ITM, IPJ și DSP Galați, s-a discutat despre efect
...(continuare)
|
Social - 2009/03/09 -
Florarii,
Lăsați fără marfă!
Chiar înainte de Ziua Femeii, Garda Financiară împreună cu Poliția gălățeană au făcut mai multe controale la florăriile ambulante. Mulți dintre comercianți s-au ales cu amenzi serioase, dar și cu marfa confiscată. Oamenii spun că preferă florile v
...(continuare)
|
Eveniment - 2009/03/09 -
Irina "decide să moară"
În ajunul zilei de 8 Martie, la Teatrul Dramatic "Fani Tardini", din Galați, a avut loc premiera spectacolului "Labirintul Irinei - alb", de Eugen Făt. O piesă cu femei și bărbați, despre femei și bărbați. "Sindromul Irina", sindrom universal. S-
...(continuare)
|
Sport - 2009/03/09 -
Oțelul îngroapă Otopeniul
Oțelul a învins sâmbătă, mai ușor decât o arată scorul (1-0), în deplasare pe CS Otopeni, condamnând formația lui Ciobotariu la retrogradare.
Stadion "Astra" din Ploiești, spectatori 1000
A marcat: Pena, minutul 42
CS OTOPENI: Cr. Muntea
...(continuare)
|
Sport - 2009/03/09 -
Mafia arbitrajelor
Meciuri multe decise de arbitri în Liga I. Dinamo, ajutată serios de Lajos să scape neînvinsă la Mediaș.
Primele două runde ale returului Ligii I au fost marcate de arbitraje scandaloase. După Corpodean, care a învins aproape singur în prima
...(continuare)
|
|
|
|
|
| Nu s-a facut nici un comentariu. |
|
|
|
